Click pentru imaginea marita(Foto: )

Erau 72. Majoritatea lor erau aproape copii, in orice caz, erau copiii cuiva. 34 dintre ei au murit la Otopeni in dimineata zilei de 23 decembrie 1989. Singura lor vina: erau militari in termen la Cimpina, unitatea lor apartinand de Ministerul de Interne fiind un batalion de Securitate.

Florin Vaduva, de exemplu, de numai 19 ani, era unul dintre militarii incorporati, la data de 27.09.1989, la unitatea militara 0865 din Cimpina – transmisiuni. Nimeni nu l-a intrebat daca doreste sau nu sa fie incorporat in cadrul trupelor Ministerului Apararii Nationale sau in cele ale Ministerului de Interne! Nimeni nu l-a intrebat daca vrea sa moara impuscat, ca terorist, in 23 decembrie 1989.

Ilie Vaduva, avea, in 1989, 44 de ani si era maistru in cadrul Intreprinderii "Semanatoarea" (Bucuresti). Elena Vaduva, pe atunci de 39 de ani, era inspector la autoritatea tutelara. Incepand din data de 21 decembrie 1989 si pana in 28 decembrie 1989, cei doi parinti au tinut permanent legatura cu unitatea din Cimpina dar nu au putut afla nimic despre copilul lor.

Ingrijorati de lipsa comunicarii cu fiul lor, in ziua de 24 decembrie 1989 au plecat la Cimpina la unitatea militara. Ajunsi acolo, ofiterul de serviciu i-a linistit: "Militarii din compania a treia se afla in Bucuresti, inca de joi 21 decembrie 1989, si apara obiective de acolo. Nu au morti, raniti, nici macar un zgariat".

In zilele urmatoare insa, parintii au aflat ca la spitalul din Balotesti exista morti si raniti din unitatea de securitate de la Campina. Pe data de 27 decembrie 1989 au luat din nou legatura cu unitatea si din nou au fost asigurati ca fiul lor este sanatos.

Insa, in ziua urmatoare, printr-o nefericita coincidenta, au aflat, chiar de la colegele de ser