Deşi paternitatea tipăririi primei cărţi a fost revendicată în numeroae ţări din lume, în Europa, cel puţin, cele mai multe voturi le va primi, întotdeauna, Gutenberg. E adevărat că, în secolul al XV-lea, când s-a produs minunea ce avea să schimbe fundamental viaţa oamenilor, existau numeroase încercări de a descoperi mijlocele cele mai potrivite care să permită multiplicarea rapidă a cărţilor, în cât mai multe exemplare şi cu costuri cât mai mici. Este, însă, meritul lui Gutenberg de a fi creat această inovaţie prin care literele mobile din plumb, independente unele de celelalte, pot fi folosite de mai multe ori pentru pagini diferite. Timp de cinci secole după invenţie, industria tipografică a utilizat, cu mici îmbunătăţiri, acest procedeu revoluţionar.

Dar ce fusese tiparul, până la Gutenberg?

Primele cărţi au fost rare şI, prin urmare, foarte preţioase, pentru că se copiau manual (de unde şi denumirea lor de “manuscrise”), ceea ce presupunea un mare consum de timp şi de bani. De aceea, ele nu puteau fi achiziţionate decât de oamenii foarte bogaţi. În secolele XIII-XIV, însă, creşterea numărului de studenţi în Europa şi emanciparea clasei burgheziei duce la o cerere crescută de carte. Se nasc, astfel, atelierele de copişti. Din ce în ce mai mulţi oameni învaţă să citească şi să scrie şi, în secolul al XV-lea, se face simţită nevoia de a tipări din ce în ce mai multe volume. Este motivul pentru care procedeele de “scriere mecanică” sunt căutate, paralel, în numeroase părţi ale Europei.

În acest moment apare Gutenberg, un german născut la Mainz, bijutier, meşter în polizarea pietrelor preţioase. El era interesat şi de tipar, tehnică ajunsă pe vremea lui, la nivelul literelor din lemn. 

E incontestabil că, în 1455, Gutenberg publica o Biblie, care este prima carte tipărită, cunoscută şi  sub numele de “Biblia cu 42 de coloane”. P