Un tablou de viaţă de dinainte şi de după 1989 în care se adolescenţa prinsă în experienţa iubirii are un loc aparte, ea fiind practic motorul întregii acţiuni. Aceasta este noua provocare pe care o lansează cititorilor scriitoarea Tony Mott. Lansarea noului roman - „Roşu” - a avut loc ieri la Librăria Şt. O Iosif, acesta fiind de altfel romanul de debut al braşovencei ce semnează sub pseudonim. „Ţinută în sertar” timp de 10 ani, autoarea a hotărât să-şi publice primul volum acum, „după ce anul acesta am avut întâlnirea de 10 ani de la liceu”, după cum a mărturisit scriitoarea. A-tunci, cel care i-a fost diriginte, Ion Popescu Topolog o „mustrase” pentru că nu-şi finalizase proiectul literar. Construit pe două planuri, unul dinainte de ‘89 şi celălalt după ‘89, romanul înfăţişează o poveste de iubire declanşată de aceeaşi capcană în care ar urma să cadă şi fiica eroinei. „Citind «Roşu», îţi dai seama că este ceva frust şi rapid scris în această carte, un fel de vărsare într-un alt vas a unei băuturi nu tocmai uşoare. Şi băutura aceasta este tocmai adolescenţa prinsă în experienţa în care se încearcă toţi: Izabela Ursachi, Martha Petrovici, îndrăgostite amândouă de elevul pianist Robert Comănescu, şi apoi ceilalţi: Paul Şerbănescu, Oana, Lori, Cami Roxana. Şi-ncepe rememorarea acestei experienţe de către Izabela (Belle), rememorare declanşată tocmai de greşeala (capcana) în care urma să cadă şi fiica ei, Fiona, ce-o surprinde într-o seară cu vizita unui bărbat… Aparent, asistăm la o succesiune de triunghiuri erotice, întâlniri şi despărţiri, de adio al anilor de liceu, împliniri şi eşecuri etc. Totuşi, ceea ce ţine trează lectura acestui roman este tocmai avalanşa de tinereţe. O dată cu eroii cărţii şi cu povestea Izabelei, te întorci şi tu în tinereţea ta. Iar povestea ei o judeci confruntând-o cu cea proprie. În fond, acesta este scopul unui bun roman de dragoste”,