Cvintupla campioană olimpică e acum conducătorul delegaţiei de canotaj la Londra. Are încredere în fete, dar spune că surpriza o pot produce băieţii

La 40 de ani fără trei luni, la Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004, Elisabeta Lipă urca în barca de 8 plus 1 şi cucerea a cincea sa medalie de aur. În cele şase ediţii ale Jocurilor Olimpice la care a luat parte. De atunci au trecut opt ani şi rolurile s-au schimbat.

Uţa, cum o alintă toată lumea canotajului, a devenit preşedinta Federaţiei Române de Canotaj, iar la Londra, pentru prima dată în viaţă, va lua parte ca şef al delegaţiei. Are emoţii de trei ori mai mari decît a avut ca sportivă, cum singură recunoaşte.

"Mi-aş fi dorit să nici nu fiu la Londra, dar şi acasă dacă rămîneam, parcă era şi mai greu. E rău că stai pe mal, te uiţi, trăieşti fiecare metru al cursei, dar eşti legat de mîini şi de picioare. Nu poţi să faci nimic, să ajuţi cu nimic", spune Elisabeta Lipă. Nu e persoană în baza de la Eton, unde este satul olimpic al canotajului, care să nu o recunoască pe româncă. Doar face parte din galeria marilor canotori ai lumii, fiind inclusă şi în Hall of Fame.

Experienţă şi omogenitate

Şefa de la canotaj are încredere în toate cele trei echipaje care vor lua startul la Londra. A făcut o radiografie a fiecărei bărci în parte. "Încep cu Geta Andrunache şi cu Viorica Susanu. Au născut, au revenit în barcă şi-şi doresc enorm încă un titlu olimpic. Eu le cunosc cel mai bine. Nu există persoane mai muncitoare şi mai ambiţioase. Ar fi putut sta acasă, să lase munca deoparte, dar cînd ai canotajul în sînge, e ceva care te cheamă continuu", spune fosta mare sportivă.

"Să ştii că după ce te laşi şi te reapuci, e ca şi cum ai începe atunci canotajul. E foarte, foarte greu! Tocmai de aceea aceste fete merită toată aprecierea. Eu m-am lăsat de trei ori şi tot de