C. Stere – Publicistica, volumul II (1905-1909),

text ales şi stabilit, note şi comentarii, indice de nume de Victor Durnea,

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi, 2012, 960 p.

Victor Durnea continuă în ritm susţinut ediţia C. Stere, oferindu-ne un al doilea volum de publicistică la fel de impunător ca şi primul, cu toate că se opreşte la anul 1909.

Explicaţia acestei masivităţi este dublă: pe de-o parte, volumul operei gazetăreşti a lui Stere (din care editorul a recuperat deja câteva sute de pagini necunoscute, semnate cu alte pseudonime decât cele inventariate în dicţionare), iar pe de alta, volumul impresionant al aparatului critic. Care aparat critic, spuneam în cronica dedicată primului volum, ne livrează o monografie pe fragmente a lui C. Stere, oferindu-ne nu numai detaliile, câteodată infinitezimale, ale genezei şi traseului unui articol, ci şi, adesea, tabloul gazetăresc al momentului în care scriitorul formulează o anumită opinie. Este o tehnică editologică de anvergură, care, dacă ar fi fost aplicată, de pildă, şi în cazul publicisticii eminesciene, ne-ar fi furnizat o altă perspectivă asupra epocii junimiste şi asupra lui Eminescu însuşi.

Volumul al II-lea al Publicisticii conţine articolele din anii 1905- 1909, cărora li se adaugă şi câteva pagini de corespondenţă din aceeaşi perioadă. Este o epocă decisivă pentru C. Stere, în plan politic şi literar, căci coincide cu mai multe evenimente: 1) afirmarea, în 1904- 1905, a marilor sămănătorişti (Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voineşti); 2) întemeierea revistei Viaţa românească (1906), şi 3) dezbaterile purtate în mai multe publicaţii pe tema artă pentru artă vs. artă cu tendinţă. Articolele ideologului politic şi literar stârnesc, firesc, replici şi polemici, pe care aparatul critic le înregistrează conştiincios. Statura publică a l