Dermatita atopică este o dermatoză veziculoasă pruriginoasă care face parte din grupul eczemelor endogene (sindromul eczemă/dermatită atopică – SEDA). Pruritul este extrem şi persistent, fiind exacerbat de transpiraţie sau de îmbrăcămintea din lână. În majoritatea cazurilor, este indusă prin hipersensibilizare la alergenele alimentare (lapte de vacă, ou) sau inhalate şi este însoţită de teste cutanate pozitive laaceste alergene şi de titruri ridicate de imunoglobulină E. (...)

Etiopatogenie

Dermatita atopică este rezultatul interacţiunii factorilor poligenici genetici şi ai celor declanşatori din mediu, care induc atât sensibilizare IgE-mediată, cât şi alterarea şi disfuncţia barierei cutanate (cu rol protector în condiţii normale).

Reacţiile imunologice caracteristice sunt de hipersensibilitate tip 1 (prin IgE) şi tip 4 (mediată de limfocitele T).

Patogenia dermatitei atopice implică un dezechilibru celular Th1/Th2 cu producerea crescută a citokinelor de profil Th2 (IL-4, IL-13) cruciale pentru sinteza IgE şi reducerea expresiei citokinelor de profil Th1, dintre care cea mai reprezentativă este IFN gamma. De notat că superantigenele stafilococului şi cele micotice (Candida albicans) joacă un rol important în activarea aberantă a limfocitelor.

Diagnostic

Dermatita atopică are o evoluţie care îmbracă mai multe faze, sintetizate în tabelul 1.

În funcţie de principalele caracteristici clinice, se disting mai multe etape:

1. Etapa sugarului (după două luni), cu localizare pe convexităţi: frunte, obraji, coate, genunchi, dosul mâinilor şi al picioarelor; leziunile sunt roşii, exsudative, zemuinde, simetrice, majoritatea vindecându-se la 2 ani. 2. Etapa juvenilă (prurigo Besnier), întâlnită la copilul şcolar; poate fi o recidivă a eczemei sugarului sau o pri