Sute de anecdote, replici şi situaţii amuzante din viaţa filozofilor, din Antichitate pînă în zilele noastre. Fost măturător de stradă, profesor de filozofie şi păpuşar, spaniolul P.G. Calero a adunat cîteva sute de anecdote filozofice, cu protagonişti de la Thales din Milet şi Heraclit la Nietzsche şi Cioran. Iată patru anecdote alese aproape la întîmplare: „S-a dus Diogene la o baie pentru a avea o înfăţişare decentă, dar observînd cît de murdară era cada, l-a întrebat pe proprietar: «Cei care se îmbăiază aici unde se spală după aceea?»
În operele sale de maturitate, Sfîntul Augustin pleda în favoarea castităţii şi reculegerii, dar chiar el a dus în anii de tinereţe o viaţă destul de desfrînată. În „Confesiuni” el recunoaşte că pe cînd era tînăr spunea următoarea rugăciune: «Doamne, dă-mi castitate şi abstinenţă, dar nu acum.»
Deşi Kant s-a purtat întotdeauna cu deosebită delicateţe şi politeţe faţă de femei, adevărul este că din părerile sale se putea întrevedea uneori o anumită misoginie amestecată cu umor. Astfel, îi plăcea să provoace doamnele, spunîndu-le că se putea demonstra, urmărind textul Bibliei, că femeile nu ajung în Rai, deoarece, conform unui pasaj al Apocalipsei Sfîntului Ioan, în Ceruri s-a lăsat tăcerea timp de jumătate de oră. Aşa ceva ar fi imposibil dacă ar fi fost acolo o femeie, glumea Kant.
Cum Cioran nu era cunoscut pe atunci în Spania, în cercurile universitare s-a răspîndit zvonul că filozoful român nu exista de fapt şi că este o invenţie a lui Fernando Savater. Acesta i-a trimis o scrisoare lui Cioran, dîndu-i de ştire: «Aici se spune că dvs. nu existaţi». Cioran, care a proclamat întotdeauna zădărnicia existenţei şi ideea că ar fi fost mai bine să nu se fi născut, i-a răspuns: «Te rog să nu dezminţi acest lucru!»”.
Umor & filozofie
Cei care cred că filozofii sînt nişte oam