Cum criteriile de evaluare si limitele de aplicabilitate ale procesului de deconspirare sint departe de a fi fost clarificate, s-a ajuns, in mod inevitabil, la transformarea unei batalii morale intr-una preponderent politica. Cine isi imagineaza ca batalia din jurul CNSAS sau a legii lustratiei e o poveste in alb si negru, cu zine si balauri, se amageste singur. La fel cum Constantin Ticu Dumitrescu, alaturi de alti oameni de buna credinta pentru care anumite valori morale chiar inseamna ceva, a devenit pentru unii proaspeti vinatori de comunisti si securisti un instrument util si redutabil in batalia impotriva lui Traian Basescu, tot asa a fost inventat, de partea cealalta, Corneliu Turianu ca o solutie de contracarare a unui atac potential. De ce Corneliu Turianu? Din doua motive: avea o lunga relatie de animozitate cu Constantin Ticu Dumitrescu si parea a dispune de o doza rezonabila de credibilitate. Reintroducerea lui Corneiul Turianu in spatiul public din care disparuse complet de ceva vreme a fost un proces sofisticat, in care mass media a cazut usor in plasa. Poate a fost vorba de "mina" serviciilor, poate nu, dar sigur ne putem acum intreba de ce tocmai fostul magistrat si senator a fost solicitat sa comenteze pe toate ecranele televiziunilor legitimitatea si legalitatea perchezitiei caselor detinute de Adrian Nastase, desi el nu poate fi considerat nicidecum o somitate in drept. Rostul acestui preambul mediatic a devenit de-abia acum evident, desi succesul de ansamblu al operatiunii e, pina la urma, cel putin indoielnic. De partea cealalta, adversarii presedintelui au gindit o contraofensiva care sa mute atentia publica din zona bataliei anticoruptie, unde scandaluri precum cel legat de Dinu Patriciu si Rompetrol creau destule dificultati, catre un teritoriu unde Traian Basescu pare mai inconfortabil: lustratia si dosarele Securitatii. Ofensiva anticomunist