Acum ca procedura s-a consumat si Mihai Cimpoi este iarasi presedinte (cu o majoritate covirsitoare de voturi!), intrebarea care ar trebui pusa e ce subintelegeau marianii prin "onestitate"? Oare ce va fi fost in capul lui Gabriel Chifu, secretarul Uniunii Scriitorilor din Romania, cind, la 3 noiembrie, stind cu o infatisare impenetrabila in prezidiul Adunarii Generale a Uniunii Scriitorilor din Moldova, alaturi de Mihai Cimpoi, inca nereales pentru un nou mandat, trebuise sa-l asculte, in fine, dupa timpeniile debitate de Valentina Stoica (logoree laxa, trecind pe alocuri in verbigeratie pura si dind impresia - persistenta! - ca ne-am fi aflat la taclale in una dintre institutiile alea vesele!), si pe Boris Marian, fostul redactor sef al cotidianului Nezavisimaia Moldova (supapa sovina a guvernului), membru, si el - cc-ul stie cum! -, al USM? Bine ca omul nostru, preparat cu pricepere si metoda in zeama partidului (octombrel, pionier, comsomolist si, in capat, comunist ritos, pentru care si azi, in anul de gratie al integrarii, genocidul e musai nobila lupta de clasa, deznationalizarea cinica si implacabila - bilingvism armonios etc., vezi restul poncifelor in materialele plenarelor si congreselor, plus, la rigoare, analele GULAG-ului, ca-s mai antrenante, parol, si decit Codul lui Da Vinci si chiar, pasamite, decit cel al lui Zambaccian!), zic, las' ca insul aborigen ia ca pe ceva in firea lucrurilor encomioanele destinate "conducerii de virf" si, na, ca m-am pomenit tastind: umanului nostru regim. Caci adaptabilitatea interriveranului intru parcurs istoric nu cunoaste hotara si daca, intr-o zi (fie si ultima din tot mai putinu-i mandat), ghineralul i-ar comparea in efluviile sale congenitale de pucioasa, agitindu-si flegmatic coada de sub smoking, pe omul nostru nici macar nu l-ar stringe din spate. Tartorul este la noi o prezenta diurna si sigur familiara, degeab