Generalii armatei rosii s-au batut pe burta de ris in timpul razboiului rece, cind, la nu mai stiu ce protest al Vaticanului, tatucul raspopit al popoarelor, Iosif Visarionovici Stalin, mustacind ironic, a intrebat cite divizii are Papa.

S-a ivit insa un preot polonez care, cu o nevazuta forfecuta de unghii, a reusit sa taie sirma ghimpata din jurul lagarului socialist si toata strategia militara a Kremlinului s-a dat de-a berbeleacul in fata celor „o mie de biserici marsaluind in pas de front spre Dumnezeu”, ca sa citez cu aproximatie

dintr-un poet ardelean.

S-ar parea ca actualul presedinte al Americii a chiulit de la orele de istorie cind era elev, pentru ca altfel nu se explica seninatatea cu care domnul Bush insista sa-si modeleze atitudinea fata de lumea islamica pe calapodul cizmei lui Stalin.

Si scutul nuclear, si submarinele atomice, si avioanele mai inteligente decit pilotii si flegmaticii puscasi marini s-au dovedit neputinciosi in fata moscheilor cu raza medie de actiune capabile sa detoneze, unde te astepti mai putin, fiinte fanatice cu rucsacul mortii in spinare.

Farmecul Europei descatusate de militarism, cu politicosii politisti londonezi care n-aveau voie sa poarte asupra lor arme de foc, cu „flicii” francezi plantati la intersectii special parca sa-ti arate drumul spre Turnul Eiffel, parea ca va dura la nesfirsit, cind colo s-a risipit peste noapte, facind loc robotilor

inarmati pina-n dinti ce iau in catare calatorii metrourilor, doar-doar ii vor descoperi printre ei pe mesagerii intunecati ai mortii.

Ca o ironie a soartei, occidentalii pareau mai degraba nelinistiti din pricina instalatorului polonez, cu sublerul si bomfaierul in geanta, dispus sa dreaga chiuveta de bucatarie la un pret mult mai mic decit al instalatorului belgian.

Dar iata ca detonatorul