Vishnu este una dintre zeitatile cele mai cunoscute ale hinduismului. Ori de cate ori buna randuiala este incalcata, Vishnu, protectorul si pastratorul lumii, coboara pe Pamant, incarnat, pentru a restabili ordinea morala. Coborarile acestea, zece la numar, dintre care ultima va sa vina la sfarsitul actualului ciclu al Universului, se numesc, cu un termen trecut din sanskrita in toate limbile de cultura, avataruri, glosate simplificator, in orice dictionar curent, drept „incarnari" sau „reincarnari". Sensul urmator in evolutia cuvantului (pe care romana l-a preluat din franceza) a fost acela de „transformare, schimbare, metamorfoza". „Ziarul de Duminica" din 20 iunie 2008 publica, de pilda, un articol intitulat „Avatarurile lui 23 August", care isi propunea sa treaca in revista schimbarile oficiale de semnificatie ale zilei nationale a Romaniei proclamate de comunisti si tot de ei diferit interpretate. Nascut in franceza la inceputul secolului XX, prin gresita interpretare si utilizare a formei de plural, avatarurile, cu sensul de „peripetii, incidente (neplacute)" au trecut si in romana. Astfel, in „Tricolorul" din 23 apr. 2008 citim: „Despre avatarurile d-nei Chiotea cu infractorul Dragut (…) am mai scris in paginile acestui ziar", iar articolul prezinta pataniile unei candidate peremiste agresate verbal, in repetate randuri, de pesedistul (doar cu numele) Dragut». Un sens ceva mai rar al avatarului ne vine din engleza: „personificare, materializare (a unei idei, a unei atitudini etc.)". Un exemplu recent in acest sens este oferit de volumul semnat de Florea Lucaci, aparut in 2008 si intitulat „Avatarul ideii de absolut. De la Kant la filosofia limbajului". Tot din engleza (se putea altfel...?) vine sensul cel mai recent, de departe cel mai des folosit, al avatarului: „imagine grafica, statica sau dinamica, reprezentare a unei persoane reale in spatiul virtual