Cu scurgerea fiecărui semestru devin tot mai speriată. Da, ştiu, sunt abia clasa a 9-a, iar până voi ajunge eu să dau BAC-ul mai e destul. Dar timpul trece repede, iar inima mea devine tot mai strânsă.
Obişnuiesc să privesc ştirile, iar fiecare informaţie despre învăţământ îmi captează atenţia. Nu pot să trec peste faptul că ministrul se schimbă an de an şi că fiecare vine cu percepţia lui asupra lucrurilor care trebuie schimbate în şcolile din România. Cum este posibil un asemenea lucru? Domnii miniştri, dacă ar putea, s-ar schimba în fiecare lună, iar sincer vorbind, mă miră teribil că încă nu fac acest lucru. Vi se pare normal? Vi se pare firesc? În fiecare an să fie o altă gândire la conducere? În fiecare an să se introducă sau să se scoată câte ceva ce are legătură cu elevi sau profesori? Pentru a vedea dacă alegerea unui ministru este bună, indiferent că e vorba de educaţie, sănătate sau alte domenii, trebuie să treacă cam 10 ani, pentru a se vedea progresele sau regresele. Abia atunci ne vom da seama dacă într-adevăr alegerea făcută este bună sau nu.
Nimeni nu este cobaiul nimănui, mai ales noi, copiii, VIITORUL. Viitorul de care susţineţi că vă pasă atât de mult. Nu suntem trimişi în şcoli şi licee pentru ca ministrul să se "joace" cu noi oricând are chef. Profesorii nu sunt nevoiţi să-şi piarda nopţile printre programe. NU! Într-o ţară democratică şi europeană, un lucru ca acesta este inadmisibil, după părerea mea.
Şi totuşi, schimbări au fost făcute. Cât de benefice sunt nu cred că aş putea să spun, pentru că fiecare are opinia lui cu privire la acest lucru. Fiecare dintre dumneavoastră, elevi, profesori sau părinţi ştiţi dacă v-au ajutat cu ceva ideile noi ale miniştrilor. Ce s-a întâmplat, totuşi, în ultimii nouă ani, în care şi eu mi-am putut atribui "denumirea" de elev? Nimic deosbit, bătaie cu pumnii-n piept că facem şc
