Pe deasupra, doamna Mona mai este si persoana publica, om cu rol important in magistratura romaneasca. Si minte ca o gasculita inocenta ca o prietena a chemat-o in masina, dar ea, vai, nu stia nicidecum ca e masina familiei Nastase. Haida-de! Doamna Pivniceru, va rog: Nu umblati cu mata-n sac, ca i se vad ghearele. Taranul de altadata, cel „clasic", cel „traditional", care credea in cinste si corectitudine, era convins ca minciuna are picioare scurte. Pana la urma tot te prinde, daca minti. Urciorul nu merge de multe ori la apa, credea nestramutat „badea Ion". Sau: Minciuna a umblat cat a umblat pana i s-a infundat. Sau: Cine minteste lumea de el se fereste. Ei, bine, astazi constatam zi de zi, ceas de ceas, ca minciuna are picioare lungi, ca umbla ca nebuna in societatea noastra si nu i se infunda, ca mincinosul se amesteca bine mersi cu cinstitul, iar urciorul „adapeaza", vorba lui Ion Iliescu, la nesfarsit gura cascata a multimii. Nu intamplator am pomenit la inceput pe acest Io(a)n inaintemergatorul Minciunii. De la minciuna lui si a regimului sau s-au pornit stramb toate in tara romaneasca. El a mintit, cum spun alte zicale, ca din carte, de sta mintea (soarele) in loc, de zvanta pamantul. El si acolitii lui au mintit cand au sucit revolutia poporului intr-o lovitura de palat in interesul lui si al esaloanelor doi si trei ale fostului Partid. Ei au mintit cand au adus minerii in numele poporului inselat de ei, ca sa distruga fortele democratice ale adevarului, cand au intretinut in popor iluzia „democratiei originale", cand au mimat democratia reala cu urmari nefaste pana astazi la toate nivelurile societatii noastre clientelare. Sarmanul taran! El credea ca: si minciuna e vorba, dar vremea descopera adevarul. Uite insa ca structurile minciunii, nestarpite in 1990, isi spun astazi cuvantul. Astazi cunoastem adevarul despre revolutie si despre mineriade, dar, baz