- de vorbă cu dr. Mirjam KORBER-BERCOVICI - Dacă am fi curioşi să aflăm care etnie a dat cei mai mulţi eroi literari în opera scriitorilor români, am constata că marea majoritate o formează evreii. Această lume nu pătrunde însă - cu excepţia unui portret, "evreul cu gîsca"- şi în pictura noastră de primă mărime; acolo domină turcii, şi nu numai în compoziţiile cu subiect istoric, ţigăncile, ajunse cu vremea tema favorită a kitschului, şi tătăroaicele din plastica interbelică. Chiar primii noştri pictori, luptătorii paşoptişti Constantin Rosenthal şi Barbu Iscovescu, deşi evrei amîndoi, abordează alte subiecte: celui dintîi îi datorăm alegoria "România revoluţionară", iar de la cel de al doilea ne-a rămas nu numai portretul lui Avram Iancu, dar şi chipul lui Mihai Viteazul copiat, la îndemnul lui Bălcescu, după gravurile de epocă aflate în Biblioteca Naţională din Paris. O etnie atît de bogat reprezentată literar nu-şi găseşte locul nici în proverbele româneşti: acolo cel mai des apar turcii, imediat apoi, ţiganii. De vreo două vorbe cu tîlc au parte şi grecii, iar la un moment dat se pomeneşte ceva chiar şi de un anumit Ivan căruia este imprudent să-i dai nas. Despre evrei circulă doar o singură zicală mai cunoscută, nu se ştie cît de românească, dar însuşită şi la noi: "un evreu botezat tot evreu rămîne". Sînt ei atît de deosebiţi de majoritarii trăitori în România? Au avut parte de experienţe dramatice fiindcă nu se simţeau aici deplin, ca acasă, ori nu s-au mai simţit acasă tocmai în urma acestor experienţe? Stăm de vorbă cu dna Mirjam Korber-Bercovici, pediatru-oncolog, doctor în ştiinţe medicale, actualmente pensionară.

Oraşul pierdut Vorbind despre sine, Mihail Sebastian se considera evreu brăilean de la Dunăre. Dvs., stimată dnă Bercovici, în ce fel v-aţi formula apartenenţa? Acum eu sînt evreică din România şi atît. M-am născut în Cîmpulung Moldov