Debusolaţi şi disperaţi, romănii, dimpreună cu naţionalităţile conlocuitoare, au ales băjenia. Ce să mai caute intr-o ţară a hoţiei oficializate, denunţate de insuşi conducătorul suprem? Justiţia e "ghidonată" de un "mafiot", media e controlată de "oligarhi", "baronii" işi fac de cap pretutindeni, politica e doar un apendice al cercurilor de interese ilicite etc., ce mai stat! Nebun să fii ca să rămăi in Romănia! Neobişnuit să respecte legea, rănduielile civice şi civile, romănaşul imigrant işi continuă şi dincolo de plaiul natal fărădelegile.
Aici, Traian nu e impăratul roman, ci preşedintele nostru. Un preşedinte despre care mă găndisem să scriu laudativ. Il văzusem intre pesediştii introlocaţi să-şi lanseze la apa electorală eurocandidaţii şi-am exclamat plin de incăntare golănească: "ăsta da preşedinte! Joacă tare şi are sănge in instalaţie!" Gestul său de a se duce in tabăra inamică merita comentat ca atare. Atacat pentru terfelirea Constituţiei, din motive de relaţii nepotrivite şi cam prea intime cu pediştii, dl Băsescu a coborăt Dealuâ şi a cotit-o spre Pavilionul Expoziţional. Acolo unde alde Geoană işi expuneau oferta de toamnă pentru europarlamentare. "Să mai spună cineva că nu sunt imparţial!", şi-a zis musafirul poftit intempestiv, aşezat chiar in centrul tabloului de familie trandafirie. O familie ce dă semne să-şi reconsidere sentimentele, după modelul verilor Becali, proaspăt impăcaţi. Oaspetele de seamă a stat cuminte pe scaun, inconjurat de ciurda vanghelică, şi a privit cu vizibilă incordare genuflexiunile programatice ale formaţiunii dirijate de Mircea cel Nehotărăt. Invitat la microfon, şeful statului şi-a amintit cu premeditare că locanta pute incă a praf de mină (sau cozmic, e acelaşi lucru), ceea ce a stărnit mănia previzibilă a "şoşonarilor". A vorbit şi despre insuficienta reformare a partidului vrăjmaş, in mărăielile a
