Doar unu la sută dintre copiii adoptaţi au un handicap, în timp ce aproape o treime dintre cei aflaţi în sistemul de protecţie specială au o astfel de problemă, ceea ce le reduce la minim şansele pentru adopţie, rezultă dintr-un studiu prezentat, marţi, de Oficiul Român pentru Adopţii (ORA).
Studiul privind strategiile de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat, realizat de ORA, Unicef şi Facultatea de Soiologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, arată că, din punct de vedere al stării de sănătate, 94 la sută dintre copiii adoptaţi erau sănătoşi la momentul adopţiei, doar unu la sută având un handicap şi patru la sută fiind fără handicap, dar cu alte probleme de sănătate, iar alţi unu la sută se aflau "în altă situaţie".
"Analizând numărul de copii cu dizabilităţi din sistemul de protecţie specială, se remarcă faptul că aproape o treime sunt copii cu dizabilităţi, în disonanţă cu procentul copiilor cu dizabilităţi dintre copiii adoptaţi. Din păcate, aceste date vin să confirme că în România copiii cu dizabilităţi care sunt separaţi de familiile lor sunt foarte greu (sau deloc) adoptaţi", se arată în studiu.
Motivaţia cea mai puternică pentru adopţie este infertilitatea cuplului (58 la sută), în special maternă (53 la sută), urmată de dorinţa de a ajuta un copil (22 la sută).
În şase la sută dintre cazuri, părinţii adoptivi au fost iniţial asistenţi maternali ai copilului, acest procent fiind mai mare decât în cazul adopţiei din familia extinsă (trei la sută).
Specialiştii precizează că eşantionul nu a inclus adopţia de către soţul/soţia părintelui natural al copilului.
"Niciunul dintre respondenţi nu a cunoscut anterior familia copilului (excepţie sunt, desigur, cei trei la sută care au adoptat din familia extinsă). Dar apar doi la sută copii pe care familia îi cunoscuse anter
