Cuvintele şi imaginile nu pot descrie show-ul ”The Wall”, pe care Roger Waters îl va susţine pe 28 august la Bucureşti, spun cei care au văzut deja grandiosul concert.
Extravagant. Ambiţios. Briliant.Teatral. Inspiraţional. Năucitor. Emoţionant. Epitetele ar putea continua. Dar niciun cuvânt poleit şi nicio filmare postată pe YouTube nu vor putea transmite emoţia unui concert „The Wall“, spun cei care au fost acolo. Roger Waters (69 de ani) a fost un vizionar, un precursor al erei multimedia. „Demonii“ personali care l-au inspirat atunci când a compus „The Wall“, o capodoperă a trupei Pink Floyd şi a muzicii moderne, i-au furnizat o viziune completă: album, film, turneu (31 de concerte desfăşurate în 1980 şi 1981, în patru oraşe: Londra, Los Angeles, New York, Dortmund).
„Am ştiut de la bun început că va fi un album, că va fi un film şi că vor fi câteva concerte“, declara el într-o înregistrare video din 1980. Însă tot el arăta atunci şi reversul medaliei: imposibilitatea unui turneu mare cu „The Wall“. „Nu pot face mai mult decât ceea ce am facut deja. Suntem cu multe mile înainte a tot ceea ce s-a făcut vreodată în rock ’n’ roll. Nu vom duce niciodată acest spectacol mai departe, nu vom face mai mult decât am făcut deja. Nu are rost, e incredibil de costisitor“.
„Acum 30 de ani eram un tânăr speriat”
Stop. Fast forward în timp, peste 30 de ani. Visătorul Roger Waters nu mai e atât de visător, nu mai e în Pink Floyd (a părăsit grupul în 1985) şi nici atât de izolat între propiile „ziduri“. Waters, care „propăvăduia“ alienarea, iubeşte acum masele, fanii. Sau poate că pragmatismul e o lecţie care se învaţă odată cu maturizarea, la fel ca-n versurile piesei „Dogs“.
În 2010, cu susţinători, dar şi cu critici, cu argumente ce par pe alocuri justificative, muzicianul britanic reia spectacolul „The Wall“. Iar dacă motivele (sau intenţia) din
