In era biotehnologiilor, artistii anticipeaza terifianta libertate de modelare a corpului uman si, mai ales, pierderea integritatii lui. Fara recursul (prea uzat si lesne expresiv) la fragmentarea corpului, pictorita Laura Covaci (n.1964) a ajuns treptat, incepand cu anul 2000, sa imagineze o Postumanitate sub semnul hibridului bioelectronic.
Absolventa de pictura murala, Laura Covaci evolueaza de aproape doua decenii pe scena europeana (mai ales francofona) si in Atlanta-U.S.A. Artista vine dintr-o stimata familie cu destin in lumea literelor (Aurel si Stela Covaci). Extrem de independenta si singulara in demersuri, Laura Covaci exploreaza derapajele dezumanizarii autiste. O face printr-un cod antropofigurativ manevrat parca de recii manieristi ferrarezi.
Derularea iconografica a picturii sale este, ea insasi, un scenariu interesant de urmarit in gradatiile straniului dedus din gestica si stilizarea corpului: tema singuratatii, a somnului aparent, a cuplului somnolent, apoi abandonul si senzualitatea postarilor in piscina. Umanoizii ei fara pilozitati devin dupa 2005 copii-papusi, infanti de laborator contaminati de robotica si de bransari digitale. Panzele de format mare sunt elaborate cu o intensitate psihologica pe masura travaliului pictural de a capta si fixa seductia terifiantului.
Un laptop, o lalea artificiala, o pensa chirurgicala, un carlig in vertex si sosete in romburi arlechin adancesc misterul unor gnomi senzuali, strapunsi insidios de tije fine. Dincolo de eroii stranii si de putina lor recuzita, un efect major al lucrarilor semnate de Laura Covaci este asigurat de tratarea picturala a spatiului cvasiastral, paclos-fluorescent, alienant, care ocupa mai mult de jumatate din cadrul reprezentarii.
Dupa istoria anatomismului stiintific, inaugurata de Vesalius, cel care a "sectionat", simbolic vorbind, "aura" corpului, am intr
