Anemia este una din comorbidităţile potenţial tratabile ale pacienţilor cu insuficienţă cardiacă. Despre etiologie, implicaţiile prognostice şi mijloacele terapeutice utilizate în managementul său, în articolul semnat de dr. Camelia Cristina Diaconu.

Insuficienţa cardiacă este o boală cu prevalenţă în creştere, asociată cu mortalitate semnificativă şi costuri economice mari. Managementul optim al bolnavului cu insuficienţă cardiacă impune nu numai tratamentul bolii cardiace, ci şi prevenţia şi intervenţia asupra tuturor comorbidităţilor, cu scopul de a ameliora prognosticul. Anemia este una din comorbidităţile potenţial tratabile, cu implicaţii prognostice semnificative. Prevalenţa anemiei la bolnavii cu insuficienţă cardiacă variază între 10 şi 50%, în funcţie de populaţia studiată, clasa funcţională a insuficienţei cardiace şi criteriile de diagnostic folosite (1–4). Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă clasa IV NYHA, refractară la tratamentul medica­mentos, sunt mai frecvent anemici. Prevalenţa anemiei la acest grup de bolnavi se apropie de 80%, în timp ce la bolnavii cu clasa funcţională I sau II este mai mică de 10% (5). Posibilele explicaţii ale apariţiei anemiei la bolnavii cu insuficienţă cardiacă sunt îmbătrânirea populaţiei, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie şi blocanţi ai receptorilor de angiotensină şi creşterea simultană a prevalenţei bolii cronice de rinichi la aceşti bolnavi (3). Unele studii au documentat faptul că apariţia anemiei este corelată cu mortalitate şi morbiditate crescute, cu rate mai mari de spitalizare, independent de vârstă, sex, clasa funcţională a insuficienţei cardiace sau asocierea diabetului (4, 6). Anemia severă conduce la activarea sistemelor sim­patic şi renină-angiotensină, similar cu insuficienţa cardiacă, cu exacerbarea potenţială a acestor răspunsuri mala­daptative (7, 8). Nu se c