SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Imaginează-ţi, dragă cititorule, că mă vezi mergând la vot dotat din cap până în picioare cu tot ce au socotit partidele c-ar fi de natură să mă facă simpatizantul lor şi să pun ştampila pe omul partidului.
Deşi e soare, umblu cu o umbrelă mare, ca o paraşută, pe care scrie PNG. În cap, am o şepcuţă portocalie pe care scrie PD-L. La gât, un fular roşu ca focul pe care scrie PSD şi PC. Mai port, atârnându-mi pe piept, ca la oamenii cavernelor, un şirag de desfăcătoare de bere şi brichete. De haine, mi-am agăţat tot felul de calendare, portrete de ale candidaţilor, broşuri şi batiste. În fiecare ureche, mi-am înfipt câte un pix, iar din gură îmi spânzură un cârnat tăvălit printr-o fiertură cazonă de fasole.
De la fetele care au forfotit împrejurul blocului meu din imediata vecinătate a Parcului Bucur-Obor, am căpătat o mulţime de pungi de plastic. Le târăsc şi pe acestea după mine înşirate ca zmeiele pe o sfoară. Câinii mă latră, copiii mă strigă "Nebunul! Nebunul!", dar eu sunt înţelegător. Nu sunt nebun, sunt doar imaginea românului locuind într-unul din blocurile aflate la îndemâna agenţilor de campanie..
În blocul următor, pitit în umbra celui de la stradă, n-a dat năvală nimeni. Mie îmi umplu cutia de scrisori cu reclamele lor Mall-urile: la mine fac apel firmele care vând şi cumpără garsoniere; în mine îşi pun speranţele cooperativele care sapă puţuri, ţigăncile care desfac cununii şi vindecă de argint viu, precum şi casele de pariuri; pe mine mă anunţă mai întâi c-au scăzut preţurile crescătorii de struţi. Nu e zi de la Dumnezeu în care să nu fiu excedat de pliante, cataloage, cărţi de vizită şi calendare sfinţite.
I
ar ce-i cu adevărat măgulitor, în mine şi-au pus ambiţia atât patidele şi coaliţiile, cât şi independenţii. Datorită mie şi blocului meu, care le stă