In ciuda referirii la titlul filmului lui Roland Emmerich (direct in engleza, pentru ca versiunea “Unde vei fi poimaine?” mi se pare mai putin potrivita in acest context) stati linistiti, nu e vorba despre schimbarile climatice ci tot despre criza economica globala, scrie Dragos Popa pe blogul Jeopardy.
Referirea la film am facut-o pentru ca - si aici ma repet - nu cred ca avem de-a face cu o criza ciclica, ci mai degraba cu o schimbare de proportii a economiei mondiale, o miscare violenta si ireversibila a placilor tectonice ale finantelor globale. Raspunsul coordonat al bancilor centrale, masurile comune adoptate de catre guvernele tarilor industrializate, sumele ce desfid imaginatia care au fost aruncate in jocul garantarii imprumuturilor interbancare, accesul nelimitat la lichiditate, nationalizarea partiala sau totala a unor banci, toate aceste masuri extraordinare arata dimensiunea nemaintalnita a crizei cu care ne confruntam.
Un alt indicator al gravitatii acestei crize este viteza cu care s-au intamplat evenimente ce ar fi fost de neimaginat acum 2 luni in urma. Nationalizarea Freddie&Fannie, falimentul Lehman Brothers, bailoutul AIG, achizitia Merrill Lynch de catre BofA, transformarea Morgan Stanley si Goldman Sachs in banci comerciale, falimentul Washington Mutual, majorarea liniilor swap ale Fed cu bancile centrale de la 290 mld USD la 620 mld USD, respingerea&aprobarea TARP de 700 mld USD, bailoutul si apoi nationalizarea Fortis, bailoutul Hypo RE, colapsul bancilor si a economiei Islandei, majorarea in cascada a diverselor plafoane de garantare a depozitelor, planul de interventie in bancile engleze de 50 mld GBP, preluarea Wachovia de catre Wells Fargo, toata pleiada de masuri comune ale guvernelor europeene si reinterpretarea TARP prin prisma intrarii in capitalul bancilor, toate acestea, si multe altele, s-au intamplat in putin