Pe de o parte o afacere marca Frank Timiş, o altă firmă canadiană dubioasă la CupruMin şi un gigant american cu lobby de la ambasador. Pe de altă parte un premier care spune în întâlniri cu reprezentanții societății civile că „este un adept fără limite” al transparenței şi promite că va desecretiza ceva din contractele Chevron (citiți aici).
Mai spune Ungureanu că se gândeşte dacă banii din vânzarea resurselor minerale (aur, gaze, cupru) vor merge într-un fond de dezvoltare. Prin asta înțelegem că la următoarele solicitări premierul nu va accepta ca bani din fondul de rezervă al guvernului să meargă la primăriile puterii- citiți aici cum a „cedat” Ungureanu presiunilor pe linie politică, după ce s-a asigurat că presa află pe surse cum dă domnia sa cu uşa de pereți de supărare că trebuie să îndeplinească dorințele PD-L.
Mai intervine şi preşedintele săptămâna aceasta într-un acces de masonerie ieftină să alerteze românii că nu se făceau suficienți bani din exploatarea resurselor naturale în România.
Financial Times scrie azi despre cum marile companii de exploatare a resurselor minerale luptă împotriva legislației europene anti-corupție ce i-ar obliga pe lobby-işti să dezvăluie pentru fiecare proiect în parte plățile făcute către guvernele din tarile unde investesc . Scopul acestei legislații europene este ca acolo unde se fac tranzacții cu petrol, gaze, resurse minerale şi forestiere, să se vadă dacă guvernele investesc acei bani în folosul comunității sau daca acei bani ajung in buzunarele politicienilor. Deşi această legislație europeană ar viza țări sărace, în curs de dezvoltare, România ar beneficia de asemenea lege.
Întrebat de reprezentanții societății civile dacă România va folosi banii din vânzarea resurselor naturale pentru un fond de dezvoltare, Ungureanu a spus „ne gândim” dar Ministrul Finanțelor Bogdan Drăgoi a spus că România
