Unii spun ca e doar pentru exhibitionisti. Eu cred ca e doar o forma de manifestare a dorintei sexuale pentru oamenii normali, dar neaparat îndragostiti sau prea plictisiti.

Orice om normal ajunge sa-si doreasca acest tip de consum al unui act intim în cel putin doua situatii. Prima ar fi când suntem îndragostiti si toate regulile ni se par stupide, iar lumea prea strâmta pentru „maretia" dragostei noastre. Chiar si cei mai timizi dintre noi prind curaj atunci când oxitocina ne inunda organismul si ne domina ratiunea. Sexul în public devine doar una dintre activitatile firesti în astfel de momente, când morala paleste sub greutatea impulsurilor. Nu incapacitatea de a ne controla ne conduce la actul intim în spatii publice, ci lipsa dorintei de a controla aceste impulsuri.

A doua situatie în care îmbratisam, ca pe o salvare, sexul în public este cea în care cuplul din care facem parte este erodat. Atunci avem nevoie de ceva adrenalina ca sa ne simtim din nou vii, iar sexul în public vine ca o solutie de moment an­ti-ru­tina. Ambii parte­neri se expun riscului de a fi surprinsi, ideale fiind situatiile în care actul în sine nu este întrerupt de nimeni si de nimic. Surprinsi sau nu de ochi iscoditori straini, sanctionati sau nu (moral sau pecuniar), momentele intime petrecute în locuri expuse ajung negresit amintiri imposibil de uitat pentru ambii parteneri.