Mărturisesc că nu mă aşteptam ca sâmbăta după-amiaza să fiu bombardat cu mesaje patriotice venind din partea unor cântăreţi din drâmba dreptăţii. Două ONG-uri bazate pe filozofia lui Caragiale din "să trăiţi, coane Fănică" trimiteau presei scrisori prin care cântau la urechea lui Kelemen Hunor cântecul tânguios al admiraţiei. Felicitări, dom' ministru, că bine le mai conduceţi! Când am căscat ochii, mesajele către Kelemen Hunor erau semnate de ONG-uri moţeşti, devotate proiectului iniţiat de Roşia Montană Gold Corporation. Bine că aprobaţi distrugerea masivului Cârnic şi daţi cale liberă să scăpăm de aurul care ne-a sărăcit atâtea mii de ani! Slavă Domnului, ne ajutaţi să prosperăm, să salvăm vestigiile trecutului românesc! Curat Caragiale!
Şerpească întortochere de mesaj (parcă văd că autorul acestor texte fierbe prin birourile RMGC). Chiar nu-mi pot imagina un moţ scriind asemenea lucruri otrăvitoare.
Un lucru se vede de departe. Comisia de arheologi, Guvernul României şi Roşia Montană Gold Corporation lucrează mână în mână ca exploatarea să înceapă cât mai repede. Aurul s-a scumpit aiuritor şi încă se mai poate scumpi. Dacă afacerea eşuează, tunul canadienilor se subţiază sau riscă să dispară. De aceea toată lumea se grăbeşte. Şi cei din Guvern, şi Traian Băsescu, şi Bogdan Baltazar. Ca atare, şi primarul şi ciracii săi, reuniţi în tot felul de ONG-uri care scriu scrisori deschise unui ministru căruia i se rupe în paişpe de patrimoniul istoric al României.
Ciudată este şi schimbarea de poziţie a UDMR. Până ieri era pe aceeaşi parte cu ungurimea de la Budapesta. Peste noapte, Kelemen Hunor a găsit că exploatarea aurului ar trebui impulsionată. În baza căror negocieri? În politică nici o mişcare nu se face fără un beneficiu. Ce a primit UDMR pentru aceasta, căci ce a dat se vede!
Şi ce fac serviciile româneşti când un ONG pune umărul ca o af