Oraşul a devenit un plan de consistenţă, o interfaţă a diferitelor subiectivări ale locuitorilor săi. Unul dintre modelele cele mai deschise şi mai profitabile teoretic ale oraşului este descrierea făcută de Deleuze şi Guattari. Cei doi filozofi gîndesc oraşul ca un corelat al drumului, al şoselei. Pentru autorii lui Mille plateaux, acesta există numai ca funcţie a circulaţiei, ca un punct remarcabil al circuitelor care îl creează şi care sînt create la rîndul lor de oraş. Este definit prin intrări şi ieşiri şi impune o frecvenţă. Operează o polarizare a materiei inerte, vii sau umane, este o unitate de măsură care face ca fluxul fiinţei să treacă prin anumite locuri, de-a lungul unor linii orizontale. Oraşul este un fenomen de transconsistenţă, o reţea, pentru că, prin natura sa, este legat de alte oraşe. Oraşul este un prag al deteritorializării, spun cei doi, deoarece orice element implicat în construcţia sa trebuie supus deteritorializării pentru a intra în reţea, pentru a se supune polarizării, pentru a putea fi racordat la circuitul recodificării urbane. Cu această descriere în minte, putem regîndi oraşul ca plan geometric nesubordonat unui model mental, deşi modelele mentale ale oraşului descriu o diversitate şi o eterogenitate din ce în ce mai greu de cartografiat din punct de vedere teoretic. Ca formă a complexităţii, oraşul este un model al virtualităţii, un proces într-o continuă reorganizare şi într-o continuă diferenţiere de sine. Oraşul nu mai poate fi subordonat unei forme preexistente, unui subiect transcendental, unei geneze sau chiar unei structuri reale (vezi modelul oraşului virtual generat de simulările pe computer de tip Second Life, în care jucătorii sau „cetăţenii“ trăiesc prin intermediul unui avatar cu semne identitare detaliate într-un oraş complet virtual şi generat prin intermediul unui software).Oraşul şi modernitatea Importanţa u