Popasul „Brotăcelul" de la Brăila, construit în 1964, în plină eră a mandatarilor, era menit a lansa turismul în zonă. Popasul „Brotăcelul", care aducea la nivelul anului 1980, 100.000 lei pe lună, atât din turism, cât şi din pescuitul industrial, a fost distrus pentru a face loc unui sistem de irigaţii, astăzi, dezafectat.
Aflat la circa 70 de kilometri de municipiu, popasul Brotăcelul era primul loc de cazare şi odihnă pe care călătorul îl întâlnea venind dinspre Bucureşti şi Buzău şi ultimul loc unde cel care ne părăsea meleagurile putea poposi pentru o gustare şi o bere rece.
„Totul era legat. Practic aici nu a fost niciodată vreun lac natural făcut de către oameni. Era un iaz de mari dimensiuni care se alimenta din râul Buzău. Iniţial era conceput în spiritul autogospodăririi locale şi urma să furnizeze peşte pentru toată zona Făurei, Surdila Găiseanca, Mircea Vodă", ne-a declarat Ionel Ciobanu, de 74 de ani, care a lucrat la realizarea iazului.
Atracţia zonei
Şoferii aflaţi în trafic erau primii clienţi. Obosiţi de drum, opreau pentru o gustare şi un suc sau o apă minerală. De altfel, era singurul loc pe o rază de 15 km unde se aducea zilnic marfă proaspătă: mici, bere, sucuri.
Chiar în ultimii ani, 1988-1989, când majoritatea restaurantelor erau aprovizionate doar cu cârnaţi, friptura de porc fiind ceva demult uitat, la popasul Brotăcelul se găseau delicii culinare.
„Veneau oameni de la Bucureşti vara în special pentru a sta aici în camping. Aveam căsuţe curate cu duşuri impovizate, ce-i drept, dar funcţionale. Coborau în Halta Surdila Găseanca, erau prea puţini cei care-şi permiteau să folosească autoturismele, dar veneau cu trenul. Se pridea peşte, nu prea mare, dar oameni erau bucuroşi de captură. Uneori scoteau din iaz caraşi şi la un kilogram, un kilogram şi jumate, la fel plătici", ne-a povestit
