Sunt şi eu de acord cu toţi cei care susţin că întâlnirea de la Cluj dintre Traian Băsescu şi Crin Antonescu n-a fost o confruntare electorală la tv veritabilă. Şi când spun aceasta nu mă refer la absenţa ciocnirii între programe, lucru imposibil dacă ne gândim că, până acum, pe posturile tv de nişă am asistat la o campanie propagandistică împotriva unui singur candidat, ci la pregătirea mediatică presupusă de un astfel de moment. Aşa-zisa confruntare a fost un spectacol de televiziune în care cei doi şi-au jucat cu bine rolul.
Crin Antonescu a abordat ceea ce Tudor Vianu numea, în cazul criticii literare, o privire de jos în sus. Faţă de Traian Băsescu, domnia-sa a fost omul fericit că are, în fine, posibilitatea de a-i pune întrebările care-l frământau până acum, dar şi de a-i reproşa multe lucruri. Pentru telespectatorii care nu-l ştiau prea bine, Crin Antonescu a avut posibilitatea de a-şi înfăţişa ipostaza de preşedinte. Un preşedinte cu maniere, respectând interlocutorul, fără a-l menaja însă. Din acest punct de vedere, atacul virulent din final nu i-a stat bine, cum, în alte ocazii, nu i-au stat bine replici gen Gigi Becali. Traian Băsescu a jucat şi el, tot cu brio, rolul Tătucului, al celui conştient că poartă povara uriaşelor responsabilităţi. La un moment dat însă a exagerat cu această ipostază atât de tare, încât a putut lăsa impresia că adversarul îl incomodează.
În planul show-ului de televiziune, Crin Antonescu a câştigat la scor. Rămâne de văzut dacă ipostaza asumată în confruntarea cu Traian Băsescu va mai fi la fel de eficientă în cazul confruntării cu Mircea Geoană. După opinia mea, nu.
Confruntarea de la Cluj n-a fost însă un talk-show, după care telespectatorii merg la culcare sau la o bere. A fost o confruntare electorală. Şi din acest punct de vedere rezultatele sale se măsoară în voturi, şi nu în note date pr