Un japonez  de optzeci de ani şi cu vreo patru operaţii pe cord, alpinist şi “nebun” de profesie, s-a căţărat iarăşi pe Everest. Ajuns acolo, pe Acoperişul Lumii, niponul a mai avut şi simţul umorului. Căci, după un astfel de efort şi la o vârstă la care alţii nu cutează nici  să se dea jos  din pat, ştiţi ce-a zis ? N-o să vă vină să credeţi, ne-a ironizat everestic şi zău de-a greşit cu ceva ! Cică  “Chiar la 80 de ani  mă descurc destul de bine”, atât a transmis omenirii de sub el. Câtă  dreptate  să ne ia în băşcălie pe  noi, ăştia surpaţi de sedentarism şi platitudine. “O fac pentru a-mi testa limitele  supreme. Este felul meu de a o onora pe Mama Natură”, s-a mărturisit  omul zăpezii. Mesajul lui ar trebui să ne fie  vârât în tărtăcuţă cu  de-a sila, poate doar aşa vom învăţa să  respectăm mediul înconjurător. De-am deprinde cu toţii curajul  de a ne înfrunta limitele şi prejudecăţile,  condiţia de resemnaţi  incurabili. Inventaţi-vă, aşadar, fiecare un everest  şi urmaţi-l, luaţi-l cu asalt şi cuceriţi-l ! În ascensiunea solitară vă veţi redescoperi propria goliciune, în lupta aceea cu înălţimea nu e loc  de minciună şi prefăcătorie ! Părăsiţi-vă degrabă confortul cotidian înşelător şi faceţi altceva, ieşiţi din cămaşa de forţă a rutinei. Numai astfel îl veţi pricepe întocmai pe temerarul Yuichiro Miura şi, desigur, pe voi înşivă.

Celebrul tenor Andrea Bocelli, şi el un  cuceritor  al vârfului himalayan, deşi în versiunea figurată, explică altcumva  succesul: relaţia de lungă durată cu liniştea, în forma tăcerii. Fiindcă retragerea în lăuntru-ţi te conduce la  reflecţie, la meditaţie. Cunoaşterea de sine prin tăcere. Din nefericire, omul modern a ales să se  risipească în reţele de socializare sterile şi vulgare. Intimitatea e, mai degrabă, un chin decât o binecuvântare şi un prilej de autocunoaştere. Alergăm fără ţel printr-un  deşert  virtual şi