De câteva zile, capitala Romaniei găzduieste un eveniment pasionant si pasional: «Festivalul Flamenco si noile genuri», al carui debut s-a petrecut in pas de dans, va continua cu recitaluri muzicale si se va incheia cu seri de film. Pana pe 7 martie, Teatrul Odeon, Ateneul Român, Sala Radio şi Cinematograful Elvire Popesco vor fremata de public si artisti. Evenimentul este organizat de Institutul Cervantes din Bucureşti şi Ambasada Spaniei in România, cu sprijinul Agenţiei Andaluze de Flamenco .
Dacă prin folclor muzical inţelegem ideile de stindard identitar, repertoriu fix şi teritoriu inchis, cântecul flamenco, in mod sigur, nu face parte din folclor. Nici prin rădăcini, care ar trebui căutate departe, in India sau in Egipt, nici prin modurile de a fi şi de a fi recunoscut in societatea "flamenca", practic o lume paralelă. Flamenco nu este doar andaluz şi, mai ales, nu este din toată Andaluzia. Prin intermediul unui patrimoniu muzical atipic pentru Europa Occidentală, cântul flamenco are acea calitate care l-a fascinat pe Federico Garcia Lorca: puterea de a se transforma din limbaj in emoţie personală.
Dansul flamenco
Inceputul festivalului a fost marcat prin trei spectacole de dans flamenco la Teatrul Odeon, susţinute de trupa condusă de dansatoarea Yolanda Osuna Linares. Formatul tradiţional de tablao flamenco este expus sub titlul generic Sentimente/Sentimientos, alături deYolanda Osuna şi de dansatoarea Beatriz Osuna evoluând La Divi-cantaora (Maria Rosa Navarro Villanueva) şi El Nino Seve - chitarist (Severiano Jimenez Flores). Toate secvenţele spectacolului (zece la număr) sunt gândite pe ritmuri specifice dansului flamenco, mult mai variate şi mai diferite decât ne putem inchipui (martinete, seguirias, granaina, solea, tientos, malaguenas, guajiras, alegrias şi bulerias).
Muzica flamenco
Următorul reper al
