Noul Testament de la Bălgrad de la 1648 este considerat o operă de referinţă pentru traducerile ulterioare ale Sfintei Scripturi, precum „ Biblia de la Bucureşti“ din 1688, „Biblia de la Blaj“ din 1795, „Biblia de la Buzău “din 1854-1856, „Biblia lui Şaguna“ din 1856. Cartea va fi expusă la Muzeul Național al Unirii.
Activitatea tipografică din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea a fost influenţată de mişcările religioase ce au avut loc în Transilvania. Un moment de cotitură pentru Biserica Ortodoxă Română din Transilvania îl reprezintă tipărirea integrală a Noului Testament de la Bălgrad, în 1648, de către mitropolitul Simion Ștefan, pentru prima dată în românește.
Cartea care a văzut lumina tiparului la Alba Iulia va fi expusă la Muzeul Național al Unirii. Vernisajul va avea loc marți, 4 septembrie, de la ora 11.00.
Cercetătorii care s-au aplecat asupra acestei perioade susțin că primul lucru care impresionează, la citirea tipăriturii de acum 364 de ani, este acela ca s-a folosit o limbă plăcută mult apropiată de a poporului, de o mare frumuseţe literară. Trebuie remarcat și mesajul care răzbate din prefața primei ediții integrale a Noului Testament în limba română, care punea în discuţie problema unităţii limbii literare româneşti.
Textul Noului Testament de la Bălgrad este împărțit în capete sau capitole,respectiv în stihuri sau versete.
Singurele dovezi legate de prețul tipăriturii se pot deduce din însemnările marginale de pe filele fiecărui exemplar în parte. Detaliile fac referire la cine este cumpărătorul și cât a plătit pentru achiziționarea tipăriturii. Dacă e să dăm crezare însemnărilor vremii, în decembrie 1648, s-ar fi încasat 600 de florin din vânzarea tipăriturii. Conform unui studiu din 1988, s-a identificat numărul de 120 de exemplare ale Noului Testament menţionate ori cunoscute în diferite colecţii de carte românească.
