A stabilit primul record mondial la 15 ani, iar la 16 ani a devenit al doilea om care a reuşit să ridice triplul greutăţii sale. La Atlanta, în 1996, a câştigat al treilea său titlu olimpic, după un duel istoric cu grecul Valerios Leonidis, o performanţă unică la acel moment şi care, ulterior, a mai fost reuşită de Pyrros Dimas, Halil Mutlu şi Kashi Kakhiashvili.
Vorbim despre Naim Suleymanoglu, probabil cel mai mare halterofil din istorie.
Fiu al unui miner, Suleymanoglu s-a născut pe 23 ianuarie 1967 în Momchilgrad, Bulgaria, iar la 10 ani a plecat de acasă pentru a urma cursurile unei şcoli sportive, unde a început să ridice greutăţi. Calităţile sale au ieşit rapid la iveală şi la 14 ani era deja la doar 2,5 kilograme de recordul mondial, pentru ca în 1987 să cucerească primul său titlu european. Vor urma alte şase, dar şi şapte mondiale, majoritatea obţinute pentru Turcia, la 60 şi 64 de kilograme.
Naim nu a putut participa la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, din cauza boicotului blocului comunist. Nu puţini sunt cei care consideră că, în ciuda vârstei fragede, ar fi câştigat fără probleme aurul în California. Acest lucru şi discriminarea etnică împotriva turcilor din Bulgaria l-au determinat să fugă din ţară, în 1986. Timp de doi ani, nu a reuşit să-şi mai vadă familia. Însă asta nu l-a împiedicat să câştige primul său titlu olimpic, la Seul, în 1988.
Pentru ca Suleymanoglu să poată concura în Coreea de Sud pentru Turcia, guvernul bulgar a solicitat 1.000.000 de dolari, sumă pe care în cele din urmă a primit-o. După ce a devenit campion olimpic, a spus sec: „Sunt turc!”. O declaraţie care a smuls lacrimi din partea celor pe care îi reprezenta şi care l-au primit ca un erou la revenirea acasă, în Ankara organizându-se o paradă în onoarea sa.
La doar 21 de ani, Suleymanoglu era un adevărat fenome