Șeful Guvernului României a luat sistematic partea celor implicați în frauda de la Liceul Dimitrie Bolintineanu. A stopat ancheta Parchetului într-un moment important al derulării ei și a inventat noi subordonări în procedurile judiciare, sub pretextul că vrea ”liniște” în țară.
Parcă era Ion Iliescu în anii `90, când toate aberațiile comunistoide erau justificate prin nevoia de liniște și pace. Apoi a mințit cu un tupeu uluitor, pentru a-și justifica atitudinea. Parcă era Ion Iliescu atunci când ne spunea că minerii au plantat panseluțe în București.
Desigur, elevii care au dat examenul maturității anul acesta nu pot percepe paralela între Iliescu anilor `90 și Ponta de acum. Dar primesc un mesaj foarte periculos de la un lider politic care controlează Guvernul României și majoritatea sovietică din Parlament: ”Noi îi protejăm pe cei care sunt implicați în fraude, nu ne interesează efectul fraudelor asupra elevilor onești”.
Când șeful unui guvern intervine public împotriva celor care cercetează o infracțiune, se plasează automat de partea infractorilor și a celor implicați în încălcarea legii. Acest tip de atitudine nu este o noutate în comportamentul public al liderului PSD.
În campania pentru alegerile locale Victor Ponta lua apărarea baronilor locali pușcăriabili ai USL, chiar în mitingurile la care a participat. Unii dintre ei au fost condamnați definitiv, devenind infractori în executarea pedepsei, situație care nu i-a provocat vreun regret prim-ministrului sau vreo pagubă electorală.
Mentalitatea de amic al infractorilor nu mai trebuie argumentată în cazul lui Victor Ponta, a dovedit-o prin zeci de gesturi publice până acum.
Trebuie explicate însă câteva lucruri importante pentru cei care doresc să-și formeze o imagine cât mai corectă asupra momentului în care polițiștii au mers la liceul Dimi
