Asa-zisa taxa de mediu luata cu japca de la cumparatorii de masini are un precedent la Iasi, dar tot degeaba. In ultimii ani s-a vazut tot mai clar ca bunastarea iesenilor este invers proportionala cu suprafata spatiilor verzi care mai exista in oras. Cladirile noi, inghesuite una in alta, si numarul tot mai mare de autovehicule au provocat restringerea tot mai rapida a spatiilor verzi, orasul riscind sa devina o aglomerare inestetica de betoane. Lipsa de imaginatie urbanistica a sefilor orasului e pe cale sa transforme Iasul intr-o gramada de proiecte arhitectonice dintre care multe par extrase intentionat din categoria contraexemplelor. Autorizatiile de constructie sint eliberate pe banda rulanta si prea putine dintre acestea sint respectate. E drept, consilierii au decis recent ca proiectele de cladiri de birouri sa prevada obligatoriu si locuri de parcare, dar s-au trezit destul de tirziu: centrul orasului s-a ocupat deja cu asemenea constructii, iar angajatii se intrec zilnic in a-si gasi locuri unde sa-si lase masinile. La rindul ei, Primaria a inceput sa desfiinteze rigolele sub pretextul largirii unor strazi. Nefiind in stare sa impuna in Consiliul Local oferte de parteneriat pentru construirea unor parcari multietajate, primarul si ajutoarele sale s-au resemnat sa ciunteasca pomii de pe marginea drumurilor. Zona Podu-Ros este ultima defrisata in acest fel. Noroc de proiectul Palas, care promite sa salveze situatia in aceasta parte a orasului cu ceva spatii verzi si o parcare subterana, dar nu se face primavara numai cu atit. Pina mai anul trecut, la Iasi a existat chiar o taxa de pom, o precursoare a hulitei taxe de prima inmatriculare, incadrata si ea la protectia mediului. Nu e prea clar unde s-au dus banii achitati de fiecare pereche de tineri care-si uneau destinele la Starea Civila. Primaria chiar a publicat statistici din care reiesea ca fusesera plant