Am scris în ziarul de ieri despre termenul limită dat înlocuirii funcţionarilor numiţi în ultimii patru ani, cu ”specialiştii” USL. O poveste veche de când lumea, pe care o experimentăm în fiecare început de nouă guvernare, indiferent cum se numeşte ea.

Vreau să fac aici o mică paranteză şi să ne reamintim de promisiunile din campania electorală a anului 1996 făcute de viitorul preşedinte al României, Emil Constantinescu, care ne anunţa, pompos, că CDR (Convenţia Democratică din România) avea pregătiţi 15.000 de specialişti gata să preia guvernarea distrusă de PDSR-ul lui Ion Iliescu. A fost ultima încercare de a îmbrăca înlocuirea unei clientele politice cu alta, într-un mod emfatic şi patriotic. Eşecul lamentabil al acestei manevre de imagine a determinat din acel moment adoptarea unei strategii directe, lipsite de orice urmă de subtilitate, înlocuirea funcţionarilor făcându-se prin presiuni, şantaj şi ameninţări.

Curg confirmările acestei împrospătări de cadre. De la nivelul directorilor de şcoală la cel al secretarilor de stat, asistăm la un talcioc politic, în care tranzacţiile sunt directe şi brutale. I s-a luat lui Dan Voiculescu şefia Aeroportului Otopeni, a cerut imediat Imprimeria Naţională şi Regia Sării la schimb! Ar mai fi pus mâna şi pe Loteria Naţională pentru că are un interes direct la firmele greceşti care căpuşează de ani buni domeniul jocurilor de noroc, plătindu-i Varanului şi firmelor sale în jur de 10 milioane de euro pe an, dar deocamdată Ponta a rezistat. Va ceda măcar Poşta Română? Greu de spus, pentru că meandrele guvernării sunt precum maţele încurcate. Tocmai au fost demişi doi secretari de stat de la Transporturi, cu carnet de PSD, urmând a fi înlocuiţi cu oamenii lui Antonescu şi Voiculescu.

Ce a mai rămas din principiul enunţat de premierul Ponta la preluarea mandatului potrivit căruia fiecare minister va avea doar doi