Am aşteptat cu mare interes anunţarea măsurilor care o să ghideze guvernarea în perioada următoare. Am aşteptat sincer cu interes să văd şi care va fi componenta liberală din programul de guvernare care va urma. Am constatat cu mare durere că nu s-a înţeles nimic din experienţa prin care am trecut în ultimii ani. Nu s-a înţeles că după ce am intrat şi am rămas îndelung în criză datorită unei suite de măsuri de stânga cu care au agresat economia cei de “dreapta” (creştere de TVA, impozit forfetar pe afaceri, împrumut de la FMI, creşteri de accize, controale fiscale enervante, birocraţie enervantă, servicii publice îndoielnice, risipă de bani în proiectele statului), speranţe prea mari de a ieşi din criză după preluarea guvernării de către stânga socialistă nu prea ar trebui să avem. De ce? Foarte simplu: bunăstarea şi prosperitatea unei naţiuni este direct corelată cu gradul de libertate economică pe care îl impui sistemului economic. Cu cât va fi mai puţină decizie politică în alocarea resurselor, cu atât piaţa va putea să le aloce mai eficient şi va putea să creeze acele locuri de muncă şi acele afaceri atât de aşteptate de o economie care numai capitalistă nu se poate numi (de fapt nu s-a numit de mulţi ani în urmă).

Prin câştigarea dreptului de a numi un nou guvern, stânga socialistă din România a pornit deja la activarea acelor obsesii vândute drept soluţii providenţiale la criza actuală şi împrumutate fără discernământ din surse externe dubioase, în fapt măsuri care îşi vor lăsa multă vreme aşteptate efectele economice pentru o ţară care nu duce lipsă de stat asistenţial ci de economie privată şi de antreprenori:

1. Creşterea salariului minim pe economie: este o măsură care va împiedica şi mai mult dezvoltarea afacerilor existente şi deschiderea de afaceri noi, având în vedere că la un salariu minim de 850 lei mai trebuie să plăteşti taxe şi impoz