Selecţionata de rugby a Bucureştiului a făcut un meci bun în etapa a 3-a din Challenge Cup, chiar dacă a pierdut (20-29) cu Stade Francais. Eseurile marcate de "stejari" au fost spectaculoase, dovedind că atunci când se vrea se şi poate.

Am avut ocazia să asist la meciul pe care Farul Constanţa l-a disputat în toamna lui 1997, cu gruparea pariziană, în "Scutul European". Atunci campioana României s-a înclinat cu 28-85, diferenţa fiind foarte mare - era începutul profesionismului în sportul cu balonul oval, iar cluburile de la noi nu erau deloc pregătite să facă pasul...

Două faze din acel meci mi le amintesc foarte bine. La prima, Bolo Bolo, un fijian cu gabaritul lui Lomu, însă cu o viteză de deplasare uimitoare, a făcut o intercepţie în terenul de 22 de metri al lui Stade Francais. Şi s-a dus până între buturile noastre, circa 70 de metri. În urma lui a sosit Valeriu Chiriţă, singurul dintre români care a încercat să-l ajungă... Fiind pilier, piteşteanul avea peste suta de kilograme, motiv pentru care a avut nevoie de un minut să-şi revină după acel sprint. A doua ţine mai puţin de joc. La un moment dat, în faţa tribunei oficiale a izbucnit o gâlceavă între jucători cu ceva schimburi de pumni. Iar o fotoreporteră din Constanţa, speriată, a lăsat aparatul jos, ghemuindu-se lângă gard.

Partida de sâmbătă a fost presărată cu alte momente memorabile, de care, probabil, mulţi îşi vor aminti peste ani. În primul rând, cele două eseuri marcate de "stejari" au fost spectaculoase. Despre primul unii au spus că a fost norocos - trimis cu piciorul, tactic, înspre "22"-ul francez, balonul a căzut între doi rugbyşti parizieni, a luat o traiectorie ciudată, iar Lemnarul l-a prins înainte de a pasa decisiv pentru Burcea -, însă nu trebuie uitat că o fază asemănătoare s-a produs (cel puţin atunci) la semifinala Cupei Mondiale din 1999 (atunci Dominici a recuperat