"Nu sunt sef de santier!” - a raspuns cat se poate de corect primul-ministru la noua provocare lansata, prin intermediul televiziunilor, de seful statului. Oprindu-se la Maracineni la intoarcerea din Bucovina, Traian Basescu a tinut sa puncteze ca el este singurul care s-a ocupat constant de reconstructia podului ce leaga Moldova de Muntenia.
Salutam preocuparea presedintelui, dar ne intrebam totodata daca va proceda la fel cu celelalte poduri care au cazut. Oare oltenii vor beneficia si ei de aceeasi grija prezidentiala ca moldovenii, dupa inundatiile din ultimele zile ce au ingreunat mult accesul spre Valcea si Gorj?
Nu punem la indoiala preocuparea presedintelui pentru toate regiunile tarii. Am tinut doar sa evidentiem riscurile cantonarii intr-un singur punct geografic atunci cand tara are nevoie de o viziune de ansamblu. Si are nevoie acum mai mult decat oricand, pentru ca infrastructura sta sa cada.
Neglijenta si furturile din primii 15 ani ai tranzitiei au contribuit in egala masura cu viiturile la cedarea podurilor si a soselelor, la disparitia satelor si a bietelor case din chirpici din satele noastre atat de pitoresti si de sarace.
Problemele de fond nu se rezolva prin vizite repetate la santiere din partea sefului statului si primului-ministru, ci prin lansarea unei politici de reconstructie bine gandite. Problema cea mai grea la ora actuala este ca, pentru a gandi si a pune in practica o politica de reconstructie a Romaniei, presedintele si primul-ministru trebuie sa faca echipa - ceea ce nu se intampla.
De aproape doua saptamani, intre Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu se desfasoara un razboi rece, cat se poate de public. Cei doi nu-si vorbesc decat prin intermediul televiziunilor, ceea ce este mai rau decat daca s-ar certa.
Fiecare are dreptatea lui: sanatatea este prost condusa si
