Nu-mi amintesc sa fi citit, in presa noastra, un comentariu atit de asezat, gindit adica temeinic si exprimat calm, fara rictus si vehementa, apropo de aceasta bizara si, neindoios, nociva idee de a introduce in scoala o disciplina precum "Bazele ortodoxiei". Citeva lucruri extrem de judicioase apropo de cacealmaua ecleziastico-securistica pusa la cale in anul inca unor parlamentare de catre fostul director al Serviciului de Informatii si Securitate, Valeriu Pasat, si IPS Vladimir (polcovnicKGB prin cumul, zic gurile rele - gen Vlad Cubreacov - dar bine avizate, judecind dupa decibelii dezvaluirii), intr-un articol de Liliana Armasu, publicat in recentul numar (dublu: 5-6) pe anul curent al revistei Contrafort. Am zis "extrem..." si acum ma simt tentat sa adaug si "neobisnuit de...", fiindca nu-mi amintesc sa fi citit, in presa noastra, un comentariu atit de asezat, gindit adica temeinic si exprimat calm, fara rictus si vehementa, apropo de aceasta bizara si, neindoios, nociva idee de a introduce in scoala o disciplina precum "Bazele ortodoxiei". Ma rog, s-ar apara „preopinentii", jurnalistul e mereu grabit, pe cind scriitorul are timp, adica poate aprofunda, nuanta etc. Cu argumentul acesta se justifica la noi, cel mai adesea, superficialitatea si stilul arid, poncifele si trocul de constiinta, servit prostimii cititoare drept "opinie"! Simplul examen comparativ, in cazul la care ma refer, te face sa intrebi daca schema de relatare, pe care o inveti la facultate si care, evident, iti impune sa ierarhizezi amanunte conform importantei si ponderii lor, nu e, totusi, o mica-mare iluzie, in conditiile noastre. Inaintea "piramidelor rasturnate" si a altor stratageme de seductie a publicului, avem nevoie (cu totii insa, nu doar studentii facultatilor de jurnalism, prea multe, de altfel, intr-o tara care nu citeste) de simpla obisnuinta de a gindi. Pe citi i-ar absolvi cul