A inceput la Iasi, de joi, cea de-a V-a Conferinta Nationala de Psihologie. Participa psihologi din toata tara, unii colegi care au parasit de mai multi ani Romania si lucreaza acum in Franta, Canada, Olanda sau alte tari, dar si-au dorit sa participe la acest eveniment, si invitati din Italia, SUA, Franta, Australia. Eveniment de amploare, asupra caruia voi reveni, prilej de schimb de idei, dar si de rememorare a drumului parcurs de psihologie, de la infiintarea Universitatii, acum 150 de ani. Am propus colegilor mai tineri sa meditam asupra conditiilor in care a fost posibil ca un numar important de psihologi romani sa fie arestati, anchetati si bagati in puscarii sau colonii de munca, la inceputul regimului comunist. Nu unul sau doi, ci zece sau mai multi, dintr-o comunitate stiintifica relativ redusa, de citeva zeci. Nume importante. De la Bucuresti, doi conferentiari, din catedra lui C. Radulescu-Motru, I.M. Nesor si George Bontila, dar si Traian Herseni, conferentiar la sociologie, colaborator al lui D. Gusti sau C. Zahirnic, care facuse studii la Geneva, cu Claparede. De la Cluj, profesorul C. Stefanescu-Goanga, care facuse doctoratul cu Wundt la Leipzig, fost rector, si Nicolae Margineanu, conferentiar. De la Iasi, au fost arestati Petre Botezatu, conferentiar de psihologia copilului, C.I. Botez, fiul anglistului Iancu Botez, conferentiar la Filozofie, apoi cercetator la Institutul de Psihologie al Academiei, si Al. Claudian, sociolog si psihosociolog cunoscut. Nu am inca o explicatie pentru densitatea mare de psihologi care au primit tratament de dusmani ai regimului si au fost internati, stiindu-se ca toti aveau convingeri democratice. Putem doar presupune ca vina era spiritul lor critic ridicat, constiinta civica si faptul ca nu au acceptat sa colaboreze cu noul regim. Poate ca timpul si documentele vor aduce la lumina noi explicatii. Avem putine marturii