Nuţi, Nuţi, Spaima puţii,
Dărâmarea Constituţii,
Garanţia Prostituţii.
Orice ezitare s-ar fi transformat într-un coşmar, în conştiinţa convulsionată a preşedintelui nostru. Aşa că dl Băsescu s-a ridicat şi a lovit pentru a zdrobi orânduiala cea crudelă şi nedreptăţitoare. Ca un cavaler din filmele mexicane, verişor primar cu un operator de buzunare din Gara Lehliu. Aşa s-a ridicat preşedintele peste epoca sa şi a pus-o la respect. Toate problemele momentului au coborât la nivelul lor firesc. Mai conta că oamenii nu au locuri de muncă şi nu au pâine? Mai conta sărăcia din sate şi oraşe? Mai contau drumurile impracticabile şi cearta permanentă dintre oameni? Mai conta politica externă umilă a ţării?
Toate s-au devalorizat, în faţa genialei iniţiative a Comisiei Prezidenţiale, entuziast îmbrăţişată de preşedinte, de a legifera prostituţia şi drogurile. După paranghelii, ţigănci împuţite şi ţigănci aerisite, după sanctificarea beţiei simple, de ce să nu progresăm către beţia cu borfeline şi droguri? Mai mult ce am putea să-i cerem unui lider politic? Şeful statului nu poate fi amestecat în fleacuri, cum ar fi locurile de muncă, nivelul de trai, nivelul de civilizaţie, politica internă, politica externă, nivelul de cultură, nivelul antigelului în motor, el trebuie să rămână deasupra trecătoarelor evenimente ale zilei şi să coordoneze sârguincios drumul către neant al ţării lui, pe care, cum zicea Esenin, o iubeşte, cum iubeşte crâşma un beţiv.
Lupta pentru libertatea curvelor şi legalizarea nobilei lor meserii înseamnă proba de foc pentru orice conştiinţă vie şi responsabilă. Dar, ca să ne dăm seama de valoarea gestului, să ne închipuim că nu l-ar fi făcut. Unde am fi ajuns? Probabil că ne-ar fi năpădit industriile profitabile, ar fi fost la îndemâna fiarei din om să se apuce de o meserie sau de alta, consensul cu natura s-ar f