În 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, dacă ne respectăm îndeajuns ca naţie, se cuvine să celebrăm istoricul centenar cu o împlinire pe măsură: trecerea autentică a Şcolii ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Sau, altfel spus, schimbarea paradigmei Educaţiei în România. Acesta este adevăratul nostru Proiect de Ţară, urmat apoi, firesc, de reîntregirea cu Moldova de peste Prut.
Timpul transformării de sistem a Educaţiei în România este, acum, deosebit de propice, pentru că rezistenţa la schimbare este, dominant, inerţială şi fără proiect, iar fantoşele trecutului „garantate care este” ies, trist şi fără glorie, din scenă. Din orgolii ieftine de oameni mici, meschin calcul politic şi prostie pură şi simplă combinate laolaltă, ele, fantoşele, au ratat copios, una după alta, oportunităţi colosale ridicate la plasă. Pe frunţile lor scrie loosers, şi în scurt timp lada istoriei le va înghiţi, pentru totdeauna, complexele de inferioritate ale profundei lor inadecvări la lumea acestui veac nou. Numele fantoşelor "garantate care este"? Vai de sufletul lor. Cine stă să le mai ţină minte - nu merită!
Timpul transformării de sistem a Educaţiei în România este, acum, deosebit de propice şi pentru că o generaţie nouă de profesionişti curajoşi a intrat deja în scenă şi acţionează cu o excepţională forţă pozitivă. Iată nume validate de proiectele lor, care, împreună, vor pune în fapt schimbarea paradigmei: Cătălina Ştefănescu şi echipa sa, Diana Certan, Alexandra Anton, Tincuţa Apăteanu, Magda Balica, Lucian Ciolan, Oana Moşoiu, Andrei Popescu, Alex Ghiţă, Dragoş Apostu, Ştefan Pălărie, Monica Mocanu, Traian Brumă, Vlad Atanasiu, Cristina Cristea, Răzvan Crişan, Maria Gheorghiu, Virgil Paraschiveanu, Liviu Constandache, Ciprian Stănescu, Corina Rebegea, Doru Toma... Şi iată numele entităţii-fanion a schimbării paradigmei, din ce în ce mai pregătită să îşi asume ro