Preşedintele Traian Băsescu a ieşit în public cu două dialoguri ţinute la interval de douăsprezece ore. Luni seara a fost prezent la o Ediţie specială pe TVR1. Marţi, la prânz, a fost invitatul Marilenei Dumitrescu, tot la o Ediţie specială. Din anumite puncte de vedere intervenţiile sale nu reprezintă o noutate în contextul celor deja patru ani de mandat prezidenţial.
Din ianuarie 2005, de când Curtea Constituţională, copleşită de personalitatea noului preşedinte, i-a dat dreptul de a se pronunţa asupra a tot ce-i trece prin cap, Traian Băsescu n-a şovăit de la a-şi expune în felurite forme – de la interviuri până la vorbe aruncate în timp ce se urca în automobil – părerile sale despre o infinitate de probleme, unele fără nici o legătură nu numai cu funcţia, dar şi cu nivelul său cultural. Sub acest semn, domnul preşedinte poate spune fără să greşească: sunt o întruchipare a poporului român. Pentru că poporul român are acest blestemat nărav, care-l exaspera pe Caragiale, să dea din gură despre orice subiect şi orice domeniu, în felurile locuri: la bodegă, în tramvai, la luatul moţului şi, mai ales, la TV.
Cele două intervenţii ale lui Traian Băsescu au fost dominate de expunerea părerilor sale despre ce trebuie să facă Guvernul pentru ca ţara să iasă din Criză vie şi nevătămată, cu un accent deosebit pe proiectul de Buget al lui 2009.
Părerea cea mai spectaculoasă şi care a produs un scandal uriaş a fost cea potrivit căreia Guvernul ar trebui să îngheţe pensiile şi salariile pe o perioadă de şase luni.
Referirile la activitatea Guvernului nu sunt o noutate. Făcându-şi din a spune principala prerogativă constituţională, Traian Băsescu a schiţat la un moment dat chiar şi o miniteorie justificativă. Domnia sa a susţinut că are dreptul să se refere la activitatea Guvernului, a partidelor, a Justiţiei şi chiar a Pa