Faptele se cunosc: Douăzeci și șapte de autori români, traduși în ultimii ani de vorbitori nativi ai limbii franceze și publicați la edituri din Franța, mai mult sau mai puțini cunoscute, grație unui program gândit și finanțat de ICR, au fost invitați să participe la ediția din acest an a prestigiosului Salon du livre, de la Paris, unde România beneficiază de statutul de invitat de onoare.

Cum deschiderea oficială a târgului urma să se facă în prezența președintelui Franței, François Hollande, și invitatul de onoare, România, a decis, într-o primă fază să fie reprezentat la vârf, de către premierul Victor Ponta (iată, indirect, încă unul dintre motivele pentru care ICR a fost scos de sub tutela Președinției și pus sub cea a Senatului României). E adevărat, apăruse o mică problemă: cei 27 de scriitori români fuseseră selectați de vechiul ICR, cel condus de Horia-Roman Patapievici, iar unii dintre ei fuseseră temeinic bălăcăriți în presa apropiată noii puteri (Antena 3, mai ales). Superior, premierul ar fi fost dispus să treacă peste acest inconvenient, în folosul proprie-i imagini, mai ales că pentru a risipi orice frustrare în rândul scriitorilor fani USL, pe lângă cei 27, avusese grijă să mai invite încă o grămadă de oameni „de litere” dispuși în orice clipă să viziteze capitala Franței pe spezele Ministerului Culturii. Cum ar fi spus filosoful: bolta cerească a literaturii române e plină de stele, iar bugetul României este destul de mare să le cuprindă pe toate.

Bref, câțiva dintre scriitorii invitați în programul oficial al târgului, nume nu dintre cele mai puțin importante (Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Filip Florian, Petru Cimpoeșu), au declinat în ultima clipă onoarea de a-și pune prestigiul în slujba țelului nobil al consolidării staturii intelectuale pe plan internațional a premierului Victor Ponta, grav deteriora