Din totalul persoanelor care sforăie, peste 35 la sută sunt copii, indică studiile de specialitate. Există cauze diferite care pot determina apariţia sforăitului în cazul micuţilor, însă Din totalul persoanelor care sforăie, peste 35 la sută sunt copii, indică studiile de specialitate. Există cauze diferite care pot determina apariţia sforăitului în cazul micuţilor, însă unul din motivele principale îl reprezintă amigdalele şi polipii măriţi. Sforăitul ocazional nu indică în mod obligatoriu prezenţa unei dereglări. Micuţii care răcesc uşor, care au dureri în gât şi alergii pot sforăi în perioadele în care sunt bolnavi, dar nu "păţesc" acest lucru în fiecare noapte. Doar copiii care tind să sforăie indiferent de starea lor de sănătate sunt cei care au cu adevărat nevoie de intervenţie medicală. Există o varietate de afecţiuni medicale care pot contribui la întreruperea somnului celor mici: copiii cu sindrom Down, cei ale căror maxilare sunt prea mici, copiii care au suferit o intervenţie chirurgicală pentru repararea boltei palatine, la fel ca şi micuţii cu paralizie cerebrală sau care suferă de tumori în zona capului şi a gâtului. Şi copiii supraponderali se pot încadra în categoria celor care sforăie din cauza circumferinţei mai mari a gâtului. Somnul agitat, motiv de îngrijorare pentru părinţi Semnele ce trădează existenţa unei probleme de sănătate sunt: mişcările agitate din timpul somnului, sforăitul, durerile de cap frecvente dimineaţa după trezire, problemele de concentrare sau memorie, somnul excesiv în timpul zilei sau prezenţa senzaţiei de somnolenţă. Dacă aceste simptome se menţin timp de peste o săptămână, părinţii trebuie să caute sfatul medicului pediatru şi, eventual, să se adreseze unui centru specializat în cercetarea şi tratarea dereglărilor de somn.

Sindromul de apnee obstructivă în somn - sforăitul, nu poate fi stabilit decât în cadrul unu