Multe se pot spune despre români- fie că sunt politicieni, ambasadori sau analişti- numai că nu ar şti să se umple de ridicol, din cap până în picioare, chiar şi în cele mai tragice momente, nu poţi zice. Accidentul din Muntenegru a dovedit încă o dată la ce suntem cu adevărat performanţi în Europa.

În cazul autobuzului cu români răsturnat duminică într-o prăpastie din Muntenegru, primii care s-au remarcat au fost politicienii. Înţeleg că primele informaţii despre tragedie au apărut în România încă de la ora 19, prin intermediul agenţiei de turism care a organizat excursia şi care apoi a transmis ştirea la Ministerul Afacerilor Externe. Ulterior, informaţia a apărut şi în presă, astfel încât din ce în ce mai mulţi români aflau despre tragedia din apropiere de Podgorica şi poate se gândeau îngrijoraţi dacă printre victime nu se află şi rude sau prieteni. Ce făceau în acest timp autorităţile române?

Judecând după propriile afirmaţii, probabil erau închişi cu toţii într-un acvariu în care nu aveau televizor, internet şi nici semnal la telefon. Spre exemplu, competentul nostru ministru al Apărării, Mircea Duşa, ne-a informat că a aflat de accident mai întâi la 21,30 apoi, realizând că îl pune pe Victor Ponta în dificultate, a schimbat pe 22,40. Premierul nu era totuşi în acvariu cu ceilalţi miniştri, imaginile dovedesc faptul că juca bachet într-un meci demonstrativ, dar spune că a primit vestea tragediei în jurul orei 22, adică la patru ore de la accident. La ce ne folosesc însă toate aceste informaţii? Păi la nimic, în condiţiile în care, ştim de la un alt demnitar român, subsecretarul de stat Raed Arafat, autorităţile din Muntenegru s-au descurcat singure, iar medicii şi asistentele din Podgorica au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-i salva pe oamenii care se mai aflau în viaţă după prăbuşirea autocarului. Dar în timp ce cetăţenii destonici din