Pe 30 martie 1923, Ilarie Teodorescu a fost instalat pe funcţia de primul episcop al Tomisului. Perioada în care a păstorit la Tomis a fost foarte scurtă, de doar una an şi jumătate, până la moartea sa, survenită la 27 septembrie 1925.

Preasfinţitul Ilarie (Ilie din botez) s-a născut la 18 octombrie 1867 în Bucureşti şi, după ce a urmat cursurile Seminarului Central din Capitală, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1895 cu teza: „Judecata bisericească”. Încă din 1891 a fost hirotonit diacon pe seama bisericii Amza, iar în 1895 a fost hirotonit preot pe seama aceleaşi biserici, unde a slujit până în anul 1923. Odată cu hirotonia sa întru preot a fost numit şi protoiereu al judeţului Prahova, demnitate pe care a avut-o până în anul 1901. Între 1909 şi 1916 a fost membru în consistoriul superior bisericesc. Preasfinţitul Ilarie a avut, însă, o activitate foarte bogată şi pe tărâm didactic. Astfel, a fost profesor la la liceul „Sfântul Sava” unde timp de 2 ani a deţinut şi funcţia de director, profesor la Şcoala Secundară de Fete „Carmen Sylva”, dar şi profesor şi director (timp de 4 ani) la seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti. Rămas văduv, preotul Ilie Teodorescu a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop al Constanţei. Pentru a putea primi hirotonia întru arhiereu s-a călugărit la Mănăstirea Sinaia, în aprilie 1923,şi a primit numele de Ilarie. Ca episcop al Constanţei, Ilarie Teodorescu, a avut foarte multe realizări. Printre ele se numără înfiinţarea seminarului „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, punerea pietrei de temelie a actualului Palat Arhiepiscopal, înfiinţarea revistei eparhiale „Tomis”, dar şi pregătirea credincioşilor pentru schimbarea calendarului. Perioada în care a păstorit la Tomis a fost foarte scurtă, de doar una an şi jumătate, până la moartea sa survenită în