Masina este pentru mine, ca barbat, ce pizda ma-mii mele nu mi-a dat, iar pentru tine, soferito, insasi orgasmul.
Pai, daca merge ecuatia asta, de ce sexul feminin, comun amindorura, ne dam in spectacol, de ce sexul ma-tii ne dam in stamba in fiecare zi, de ce ne dam jos chilotii ca sa ni se vada rusinea? De ce ne place sa ne expunem, intii si intii, jegul nostru de masina, facuta din furaciune, din nu stiu
cite smecherii in afaceri. Pai, daca e vreunul ca sa ne aresteze, ar trebui sa ne citeasca dupa vagoanele ce le caram cu mindrie dupa noi. Deci, expunerea noastra e penala prin smenurile care le dam statului.
Care nu a mintit la banca, la firma, la leasing, undeva, putin, ca sa-si ia ladoiul cu care, sanchi, se identifica. Daca expunerea ar merge mai departe, ne-am descoperi niste jivine in cosciuge de lux, care ne inghesuim unul in transpiratia altuia.
Oricine ne citeste dupa stil, asa ca muia ce-o dam celuilalt la fereastra cind ii taiem calea, ne-o dam noua, intr-o eterna copilarie a gaurii universale, ca nu e sofer sa nu fi scris o taiere de drum vreunuia, ca la rindul lui sa nu si-o ia.
Gindul de a-l fraieri pe unul este si al unuia de a ne fraieri pe noi. Alta chiloteala de caracter si a sortii.
Ce vrem, de fapt? Sa ne expunem, sa circulam, sa traim? Sa mor eu daca stiu, sa mor eu ca mi-ar fi bine sa va uciiiiiiiiiiiiispalamabouleiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiid pe toti, ca eu sa umblu cu masina. Si m-as urca gol de-acasa. As stii o chestie.
Asta sint, nu m-as mai chinui sa ma pavoazez ca sfintele moaste in numele unui drum de acasa la serviciu, in numele decentei. Pai, care decenta, cind tragi claxoane, o calci pe rosu, injuri, calci babe pe strada, imprastii pe zebra vreun prunc.
Pai, cind ne vedem asa, cind ce-i fac eu aluia mi se intimpla si mie, e ca si cum ne-
