Vecinătatea lui Amos Oz – cel aflat, la rândul său, în vecinătatea Premiului Nobel pentru Literatură – mă face să scriu astăzi un articol în miniatură.

Dar, vă rog să mă credeţi, merită sacrificiul! Orice cuvânt al scriitorului israelian este o perlă, orice frază este o bijuterie. Marele Oz scrie despre situaţia unei ţări aflată permanent pe picior de război. Pe noi, în ultimele decenii, nu ne-au devastat nici epidemii, nici conflicte armate, ci doar imensa rapacitate a unor compatrioţi educaţi în spiritul jafului de clasă.

Ce poţi spune, de exemplu, despre termitele comunistoide care nu vor să-şi mişte fundul din vilele de protocol ale statului? Au nimerit vremelnic într-o funcţie înaltă, s-au instalat în case de lux şi nu vor să mai plece nici în ruptul capului. Acceptă să fie cu plata la zi, însă numai dacă li se stabileşte o chirie de 20-30 de ori mai mică decât preţul pieţei! Altfel spus, dacă statul le subvenţionează traiul în paradisurile Capitalei. Şi mai exact: dacă milioane de români acceptă să-şi rupă de la gură pentru a contribui la bunăstarea nomenclaturii eterne. Un calcul cât se poate de simplu: pentru cei 227.000 de euro acumulaţi ca restanţă la chirie (fără penalităţi) de către Mioara Roman, fiecare salariat român (din patru milioane) plăteşte 5,6 eurocenţi, adică 25 de bani.

Dar profitorii VIP sunt mult mai mulţi. Câteva cazuri de nesimţire extremă: Gelu Voican Voiculescu (cioclul Revoluţiei), Oliviu Gherman (fost preşedinte al Senatului), Mihai Bujor Sion („copilul de suflet" al lui Ion Iliescu), Tănase Joiţa (fost procuror general), Elena Ceauşescu (soţia defunctului general Ilie Ceauşescu).

Voican, de exemplu, a adunat o restanţă de peste 250.000 de euro. El ocupă abuziv o vilă cu nouă camere, trei băi şi trei bucătării, în Cartierul Aviatorilor. De ce-i trebuie un aşa palat? Simplu: ca să-şi amintească în tihnă crime