Trebuie, insa, sa ne aducem aminte de faptul ca atunci i-am privit pe oamenii acestia ca pe niste eliberatori. Intrucit saptamina trecuta au aparut articole polemice cu privire la Revolutia din 14 decembrie 1989 de la Iasi, considerata, dupa opinia mea, pe drept cuvint, preambulul Revolutiei de la Timisoara, ca martor indirect la acest eveniment, ma simt dator sa vin cu citeva precizari si marturii, aceasta cu atit mai mult cu cit am purtat de-a lungul anilor o polemica acerba cu unul dintre protagonistii evenimentelor de atunci, nu pe tema revolutiei, ci pe o alta tema - Cassian Maria Spiridon. Iata si marturia mea. 1. Pe 14 si 15 decembrie am fost la Bucuresti. Prin urmare, nu stiu exact ce s-a intimplat in piata. Am revenit la Iasi cu trenul de noapte, in dimineata zilei de 16 decembrie, si, spre surprinderea mea, am vazut Piata Unirii strajuita de masini de pompieri, de militari si armata. 2. Cum semnasem, in septembrie 1989, scrisoarea de sprijin pentru Plesu si Dinescu, ma aflam in atentia organelor de securitate. Lucram pe atunci ca muzeograf la Casa Topirceanu. Casa era supravegheata si aceasta supraveghere s-a intetit in mod palpabil... In cursul zilei de 16, apoi si pe 17, patrule de soldati au trecut pe la muzeu de doua sau trei ori. Probabil pentru a ma atentiona sa nu ma agit. In cursul aceleiasi zile, am aflat ca grupul de poeti ce lucrau la CUG fusese arestat, impreuna cu alti colegi ce lucrau la acelasi combinat. 3. Odata cu arestarea lor, nucleul disidentei iesene s-a extins. Acum in Iasi nu mai era doar grupul Dan Petrescu, Liviu Antonesei, Luca Pitu, ci un cerc de nemultumire mult mai larg. Ecoul revoltei intitiate la CUG a avut un impact teribil asupra lumii scriitoricesti si a celei culturale. Taberele erau impartite. Unii, prin natura functiilor detinute, aparau regimul. Ceilalti stateau in expectativa. 4. Tensiunea aceasta a durat si pe 18, 19,