Să-mi fie iertat artificiul din titlu, încerc să-l explic. Ţiganii-rromi se luptă pentru conducere mai ceva ca în Bizanţ. Vulturul bicefal şi epoca palaţială (aspect al istoriei minoice) par să revină, spre a justifica ceea ce spunea Nicolae Iorga, că suntem Byzance apres Byzance. În perioada de doliu de la curtea răposatului Cioabă, a izbucnit revolta fratricidă, mai ceva ca între Romulus şi Remus. Şi cum vulturi de văzut pe cer nu prea mai sunt, cei doi „au căzut la pace”, împărţind gloria regală, cu un „calmant” prezidenţial-internaţional. Numai că, la scurt timp, energiile locale s-au trezit la viaţă, încercând să „scuture jugul” de la Sibiu. Astfel, centre importante pentru comunitatea ţiganilor-rromi precum Costeştii, Iaşii, Gorjul, Doljul ba chiar opoziţia „Imperiului de la Sibiu” au ieşit în public contestând autoritatea fraţilor Cioabă. Totul a pornit de la venirea în vizită a lui Traian Băsescu şi de la declaraţiile fraţilor Cioabă despre „paternitatea” onorifică a lui Băsescu, „frăţia” onorifică alui vadim Tudor etc. Târgu-Jiu, Costeşti, Iaşi, sunt fiefuri ale USL, iar după ce familia Cioabă a făcut uz de un act „semnat” de Ion Iliescu, prin anii 90, un fel de „certificat de legitimitate” de la cel mai longeviv şef de stat postdecembrist, autor al returnărilor de aur către comunităţile de ţigani-rromi, ceilalţi şefi, mai mult sau mai puţin locali, mai mult sau mai puţini regionali, au sărit la atac. A apărut repede ştirea că Dorin Cioabă a vrut să fie consilier judeţean la Sibiu şi abia dacă a adunat 300 de voturi. Ce s-a întâmplat oare cu agitaţia „antimonarhică” a ţiganilor-rromi? De la o vreme încoace, cam de 23 de ani, politicienii merg la braţ, măcar de alegeri, cu liderii acestei comunităţi, care numără şi va număra mult mai mulţi membri decât va înregistra un recensământ of